Stropi de ploaie

-Pai da.. asa e.. oricum nu as putea fi niciodata un obserdat al manierelor.. nu suntem toti perfecti cum scrie la carte !.. spuse el pe un ton calm , vazand ca fata chiar nu e genul de parsoana aroganta si e chiar de treaba

-Maniere....ce cuvant aiurit mai e si asat?Ca parca deranja pe cinev afaptul ca stramosii nostri mancau cu picioarele.Daca eu vreau sa imi bag mana in mancarea aia atunci ar trebui sa ma lase in pace.Totusi ar fi cam ciudat daca as face asta nu crezi?il intreba pe Kanon sperand ca nu o credea nebuna.

-Eh.. fiecare face ce vrea.. nu sunt impotriva.. daca tu asa te simti mai bine mancand o poti face.. zise el zambind putin amuzat la spusele fetei despre stramosi si maniere

-Hey...orice ar nu mi-as baga mana sau piciorul in mancare doar pentru ca sunt nervoasa.Pana si regulile ne ajuta pana la urma.Doar ca noi ne dam seama de asta prea tarziu din pacate.

-Da asa e.. dar sa stii ca regulile sunt facute ca sa fie incalcate.. zise Kanon in gluma privind-o pe Anna putin mai fericit decat era pana acuma si vazand ca inepuse ploaia sa se mai opreasca

-Exact,spuse ea razand,pentru ca viata ar fi prea monotona daca am fi niste obsedati mintal dupa reguli.
Cum ar fi daca am incepe toti...''Monsieur,je te pris tu sa imi dai le sarea!....merci beaucoup...avec plaisir''
Incepu sa rada,dupa ce incerca sa spuna ceva in franceza ce nuu ii reusi.

Kanon incepu sa rada cu pfta foaret amuzat de spusele fetei
-Asa e.. ma mir cum cei in evul mediu.. care stateau la castele puteau vorbi mereu asa si sa stea imbracati asa.. mereu impopotonati si incarcati.. aoleu.. eu nu as putea