Stropi de ploaie

Cand pleca de acasa isi lua un hanoorac negru si isi trase gluga pe cap.Nu voia sa o recunoasca cineva pentru ca era extrem de obosita din punct de vedere mental.

Susurul apei ce curgea involburata la vale ii linistea sufletul.Intre timp incepuse sa picure.
Nefiind nimeni in preajma isi dadu gluga jos.Voia sa isi simta chipul brazdat de lacrimile norillor.

Kanon statea pe o piatra mare si se uita la cascada. Apa curgea repede si lin.. era rece .. iti dadea fiori numai cand o auzeai.Kanon o zari cu coada ochilui pe fata ce se afla acolo.. dar nu spuse nimic.. nu vrea sa o deranjeze.

Simti in spatele ei o prezenta ce o urmarea.Se ruga doar sa nu fie vreunn fan nebun care ameninta ca se omoara daca nu primeste un autograf.Totusi se intoarse.
Isi dadu seama ca se inselase.
-De cat timp stai acolo?intreba ea usor amuzata.

Kanon tresarise putin dand din cap apoi isi intoarse privirile calde catre fata
-De ceva timp.. nu de mult.. zise el indiferent inca privind-o cu o privire fixa , pupilele lui fiind foarte mici

-Ok...atunci e bine presupun.
Se duse mai aproape de marginea malului raului unde se varsa cascada.
Baga mana in apa.Era rece ca o bucata de gheata dar totodata placut si foarte pura.

-E foarte rece.. zise baiatul adbesnt privind in gol apoi ofta scurt schitand un zambet scurt si sec doar pentru sine . Insepu sa se joaca cu limba si cu pierce din buza privind tot in gol fara sa auda sau sa simte ce e in jurul lui.. era foarte ingandurat

Auzi mult prea bine ce spusese cel de langa ea.Stia ca era rece dar avea o nelamurire.
-Ce e rece?Apa sau ploaia?intreba ea nedezlipindu-si ochii de pe malul celalalt unde zarise o veverita.

-Apa.. ploaie e asa si as.a. zise el cu o expresie ciudata pe fata privind fix spre apa.
-De ce te afli aici?singura.. pe o vreme ca asta.. zise el cu o voce lina si clama ridicandu-si privirile spre fata.

-Pai e o poveste din aia lunga care nu se mai termina asa ca o sa o zic pe scurt.
M-am saturat de orasul ala pur si simplu.De toti obsedatii aia dupa atentie,putere,bani si care sunt extrem de obositori cu intrebarile lor stupide si puerile.E greu sa traiesti in secolul asta.
Oricum...nu stiam unde as putea merge asa ca am ales sa vin aici.Sin in privinta vremii nu pot spune nimic de rau.Iubesc ploaia.
-Dar tu de ce esti aici?

-Doar o plimbare simpla.. "Orice are un inceput" isi zise el in gand schitand un zambet sec pe chipul lui . Isi ridica privirile spre cerul innorat . Cativa stropi de ploaie ateriza pe fruntea lui si pe buzele lui moi.

-Inteleg,spuse ea privindu-i chipul pret de o secunda dupa care se intoarse la contemplatul maretiei peisajul scaldat in culori calde si dulci sub lumina stropilor reci de apa limpede.

-O sa racesti.. spuse el incet schitand un zambet si privind-o apoi pe fata cu chipul sau parca luminat si privirea blanda . Ochi ii straluceau puternic . O privi pret de cateva secunde apoi inchise ochii .

Schita un zambet privind-l la randul ei.
-Nu cred...si oricum daca s-ar intampla macar as putea sa stau inchisa in casa fara cineva langa mine care sa ma indoape cu ceaiul ala cu gust de varza si pastilele alea mare si greu de inghitit.

-Oh.. nu cred ca e asa rau.. zise el zambind in sinea lui si incercand sa isi aminteasca despre acest loc .. sau despre cineva din acest loc. Se uita in jur
" E aproape ca inainte"" isi zise el in gand

-Crezi tu!Probabil si eu exagerez dar nu suport ca lumea sa-mi dicteze si eu sa urmez poruncile.Vreau sa fiu doar eu fara alti obsedati de munca langa mine.
Viata e frumoasa atunci cand e simpla.
Spuse ea vorbind cu capul pe genunchi.

-Asa e.. aici sunt deacord cu tine.. zise el oftand scurt si ridicandu-se de pe piatra rece mergand langa malul cascadei si bagandu-si mana in apa rece . Ii placea la nebunie sa se joace cu mana in apa.

Isi ridica capul de pe genunchi cand simti ca cel de langa ea se ridica.
Culese o castana inca invelita in coaja verde si tepoasa.O desfacu usor scotand la iveala miezul tare si maroniu.

-Ah.. ploua de mult.. oare cand o sa se opreasca?spuse baiatul putin mai senin la fata cu o expresie mai vesela incercand sa lase amintirile neplacute si placute deoparte bucurandu-se de pisaj, chiar daca nu era unul stralucit.

-Nu prea iti place ploaia nu-i asa intreba Anna privindu-l pe cel din fata ei cu un suras pe chip.Oricum nu iti fa griji.Nu cred ca va mai dura mult,spuse ea privind la norii ce incepeau sa se risipeasca.

-Ba imi place sa o privesc.. deobicei imi place sa o si ascult.. e asa liniste afara cand ploua.. chiar ma linisteste.. doar ca .. uneori e obositor.. asa ma eu impresie.. zise brunetul zambindu-i fetei

-Mmmmm ....foarte probabil.
Stii ce e ciudat si totodata interesant in toata treaba asta?
Ca stam de vorba de atat timp si nici macar nu stiu cum te cheama,spuse ea surazand.

-Aa.. da asa e.. scuza-mma.. am uitat.. Ma numesc Kanon.. spuse brunetul intinzand mana avand pe fata imprimat un zambet sec dar totusi destul de cald incercand sa para amabil si prietenos

-Vad pe fata ta ca nu pprea iti plac prezentarile si introducerile.Mda...nici mie....Hai sa sarim peste partea asat atunci.In orice caz ca sa nu uit nici eu...Numele meu e Anna,spuse ea zambind.

Baiatul isi retrase mana subtil
-Eh.. depinde de starea mea.. si da.. incantat deasemenea.. scuze ca sunt mai necioplit.. dar nu ma simt asa de bine dispus astazi.. zise baiatul scapand un mic suspin

-Nu cred ca esti necioplit.Si oricum mai bine asa decat prea multe formalitati si tot felu de chestii care tin de maniere.
Si oricum suntem in natura.Aici poti sa te simti cum vrei sa faci ce vrei si poate sa nu iti pese de nimeni.