La o cafea si o tigara

-O sora mai mare. E doctor acum. Nu pot spune ca ma intelegeam cu ea. Mereu ne certam pentru orice chestie si, evident, mama era de partea ei, iar tatal meu era neutru. Cand eram mic nu-mi placea sa pierd... si... m-am invatat prost.

-Inteleg. Cred ca e bine sa nu-i placa sa pierzi. De fapt, cui ii place? Ideea e sa stii sa pierzi, sa nu fi mult prea increzator.
Banuiam ca Uruha era genul mult prea increzator, dar nu era un mare defect asta.

Bine. M-am simtit.
-Aa... pai... sunt destul de increzaotr in fortele proprii, dar trebuie sa ma obisnuiesc cu faptul ca nu tot timpul castig. Mai trebuie sa si pierd.
Am uitat complet de cafea. Ma gandeam ca s-a racit de cand n-am mai baut din ea. Sincer, niciodata nu mi-a placut cafeaua rece asa ca a trebuit sa o las acolo.

-De acord. Si eu sunt increzatoare in fortele proprii.
Am luat ceasca de pe masa si am sorbit din cafea. Mi se parea numai buna. Nu mai frigea ca la inceput si nu mai ieseau aburii din ea. Uram sa imi ard limba.

-Avem ceva in comun, i-am zis mandtru si am ranjit.
Sunt sigur ca aveam si alte lucuri in comun si vroiam sa aflu care anume. Mi-am pus o mana pe masa si mi-am sprijinit barbia de ea. Ma uitam fix la ea si zambeam. Era tare draguta si parea si foarte firava.

M-a mirat ce a facut Uruha. Nu eram obisnuita sa fiu privita asa si ma simteam putin aiurea. N-am mai spus nimic. Habar n-aveam ce sa mai spun dupa chestia aia. Dar Uruha ma privea in continuu zambind si avea un zambet atat de frumos...

Mika n-a mai zis nimic. De fapt a fost chiar mirata. Mi-am dat seama ca am atins o caorda sensibila. Continuam sa o privesc fara sa zic nimic. Ma intrebam daca avea sa se enerveze pentru ca mi-am pregatit replica pe care aeva sa i-o spun. In mod normal n-ar trebui sa se enerveze, dar m-am agndit si la avea posibilitate. Am observat cum ii luceau ochii. Pareau faorte misteriosi.

Vazand ca Uruha continua sa ma priveasca asa, mi-am spus sa ii fac jocul, asa ca mi-am sprijinit si eu barbia in ambele palme si i-am zambit, spunandu-i:
-Sunt frumoasa, nu-i asa?
Evident, faceam misto. Imi placea sa fac faze d-astea. Ma intrebam cum vea sa reactioneze Uruha. Daca avea sa fie socat sau sa-mi raspunda pe masura.

Oficial m-a suprins intrebarea ei. Continuam sa o provesc si i-am raspuns.
-Aha, din nou am bagat acea privire stiind ca nu va avea efect, dar MIka era intr-adevar frumoasa.
Ma gandeam ca daca o voi complimebta va spune ca nu si nu si nu asa ca am renuntat la idee.

Paruse ca il surprinsese intrebarea mea, dar pe mine m-a surprins raspunsul lu si faptul ca inca ma privea asa. M-am gandit sa continui.
-Nu-i asa ca te-ai indragostit de mine? l-am intrebat.
Am inceput sa ii mangai dedesubtul barbiei cu degetul aratator. Daca vroia sa se joace cu mine, asta avea sa primeasca.

Din nou m-a suprins intrebarea ei. Fata asta imi citea gandurile? Eram de-a dreptul surprins. Nu stiam daca sa-i spun adevarul sau nu. De obicei sunt destul de direct.
-Da, i-am raspuns serios.
Am asteptat reactia ei.

Mi-am retras mana. Tipul asta nu era in toate mintile.
-Termina, i-am spus chicotind. Ce esti asa serios? Cine naiba te crede? l-am intrbat zambind.
Uruha imi intorsese glumele si cuvintele pe dos si chiar parea serios. Actor bun, n-am ce spune. Si eu puteam sa fac chestia asta, dar lui i-a iesit mai bine decat mi-ar fi iesit mie.

Mika a interpretat totul ca o gluma, dar eu eram faorte serios.
-Eu cred ceea ce spun. Nu am facut misto de tine cand ti-am spus.
Imi placea de ea, dar eram sigur ca sentimentul nu era reciproc. Chestia asta m-a intristat putin si am oftat. Mi-am lasat capul in jos si am facut pe victima, chiar eram afectat.

Mi-am sters zambetul de pe buze.
-Hai, lasa-ma. Ma crezi proasta sau ce?
Evident, Uruha glumise, imi facuse jocul. Nu avea cum sa fie idnragostit de mine. Nici nu ne cunostea de mult timp si, brusc, el deja era indragostit. Era imposibil. Dar, de fapt, la baieti dragostea se manifesta altfel decat la fete. Lor le pasa doar de cum aratam, nu si de ce avem in cap sau de personalitatea noastra, iar dupa faza cu chelnerita, eram sigura ca si Uruha era la fel.

-Nu te cred proasta, i-am raspuns pe acealsi ton serios.
Incepea sa ma enerveze. Am fost sincer cu ea, dar ea tot nu m-a crezut. Ma gandeam sa o las balta pentru ca MIka era inabordabila. Probabil era obisnuita doar cu tipi cretini care si-au batut joc de ea. Ei bine eu nu aveam de gand sa-mi bat joc de ea pentru ca nu imi placea sami bat joc de fete, bine.. doare cele care o meritau intr-adevar.

Nu stiam daca sa il cred sau nu, daca glumea sau nu. M-am uitat confuza la el. Chiar vorbea serios? Nu era in toate mintile.
-Vorbesti serios? l-am intrebat nesigura.
Ma gandeam ca sigur dupa ce m-ar fi dus de nas, avea sa imi spuna ca m-a pacalit.

Nu i-am raspuns. Mi-am aprins inca o tigara si am privit afara. Incepea sa se intunece, dar oamenii mergeau fara oprire. Nu stiam cum avea MIka sa interpreteze tacerea mea, dar nici nu m-am stresat. Dca fcea pe inabordabila aveam sa fac si eu la fel. Ma descurcam de minue atunci cand trebuia sa fac in ciuda cuiva.

Nici nu m-a bagat in seama. Ce sa spun, domnule, il suparasem. Am ridicat o spranceana.
-Vai, saracul de tine, te-am suparat, i-am spus sarcastica. Daca tu ai impresia ca spunandu-i unei fete pe care n-o cunosti de mult timp ca esti indragostit de ea, ea o sa te si creada din prima, te inseli. Da' ma rog, nu te chinui sa intelegi.

Am ridicat o spranceana.
-Bine. Dar puteai macar sa te comporti mai frumos. Nu mia fi asa rece. Esti obisnuita sa fii incojurata de idioti, asa-i? Iar atunc cand un tip iti spune ca te place nu-l crezi pentru ca il vezi ca si pe ceilalti. Ok. Sunt de acord. Toti suntem la fel, dar nu mai fi asa.
Ma enervasem. Nici macar nu mi-a acordat o sansa pentru a vedea cum sunt.

-De fapt, nu te-am crezut pentru ca eu am glumit cand te-am intrebat chestiile alea si am crezut ca imi raspunzi pe masura. Si, oricum, nici nu ma cunosti de mult timp. Cum sa te idnragostesti asa de repede? E imposibil.

-Dar de dragostea la prima vedere ce spui? Atunci nut-i trebuie timp ca sa te indagostesti.
Nici macar eu nu stiam daca a fost sau nu dragoste le prima vedere, dar stiam sigur ca era indragostit d ea. NU-mi pasa daca ma credea sau nu.

-Nu cred in dragoste la prima vedere. Nu exista asa ceva, i-am raspuns rece.
Dar daca totusi Uruha era indragostit de mine? Daca vorbea serios? M-am hotarat sa nu fiu asa de rea, asa ca am continuat cu o voce mai blanda:
-Uite, ultimul care mi-a spus asta a facut un copil cu altcineva la doua zile dupa ce mi-a spus-o.

-Bine... nu crede, i-am raspuns indiferent.
Continuam sa privesc pe geam.
-Sincer... tipul a fost un tampit, i-am raspuns privind-o. Acum depinde de tine daca crezi sau nu ceea ce ti-am spus.
Mi-am plimbat privirea prin cafenea, iar cand am ajuns la tejghea am observat ca chelnerita era tot acolo. Cand a observat ca m-am uitat la ea a zambit, dar eu mi-am intors privirea indiferent. Eram destul de nervos. Mi-am sprijinit capul pe o mana, iar cu cealalta invarteam lingurita in cafea.

-Voi toti vreti sa va cred, chiar daca am trecut prin niste fze nasoale. Vreti sa va cred pur si simplu, pe ochi frumosi. As vrea sa te cred, dar daca nu-mi dai si motive, cum ai vrea s-o fac? Crezi ca totul depinde de mine? Ai impresia ca eu trebuie sa fac totul, eu trebuie sa decid fara macar sa am motive, doar bazandu-ma pe ceeac e spui tu. Si termina odata sa te mai enervezi. Chiar nu ai de ce.

-Cum sa nu ma enervez cand faci pe inabordabila si crezi ca fac misto de tine cand eu am vorbit foarte serios si sincer. Poate daca nu ai fi atat de rece ar fi altfel situatia. Si ce vrei sa-ti fac ca sa-ti arat? La cat de impulsiva esti n-am indraznit sa fac mare lucru pentru ca nu am vrut sa te enervez. Si mai ziceai de mine ca am enervez.
Mi-am bagat pahcetul de tigari in buzunar si am privit din nou pe geam.
-Mai nou lumea nu are vooie sa se enerveze, ia-m zis fara sa o privesc.