Nothing special

-Pentru ca de-abia te-am cunoscut si nu e treaba ta ce fac eu. Daca eram o cersetoare de pe strada, mai ziceam, dar nu sunt si nu am nevoie de ajutorul si mila ta, a nimanui. Ma descurc singura.

Uau. S-a enervat.
-Bine. Nu mai insist daca tu nu vrei. De fapt, ai dreptate. Faci ce vrei cu viata ta, i-am zis indiferent.
Nu inseamna ca daca cineva se ofera sa te ajute o face din mila. Ma gandeam ca Mika a luat-o ca si cum m-am oferit sa o ajut din mila, dar nu era asa. Vroiam sa o ajut pent ca asa vroiam.

Felul in care mi-a dat ultima replica, m-a enervat si mai tare, dar am incercat sa ma abtin. M-am ridicat de pe pat.
-Eu am niste treaba, asa ca...
Desigur, nu aveam nicio treaba, dar ma enervase si nu mai aveam chef sa stau acolo.

M-am ridicat din pat si m-am pus in usa. Mi-am dat seama ca a deranjat-o tonul meu asa ca am icnercat sa remediez situatia.
-Uite... imi pare rau ca am vorbit asa. Serios. De obicei nu sunt asa de insensibil si de indiferent.
Ma simteam ca naiba si speramc a Mika sa mai ramana putin. Imi placea compania ei.

Mi-am dat ochii peste cap.
-Mi-au mai oferit si altii ajutor in legatura cu lucruri la care nu vroiam sa fiu ajutata. Si nu de ei. Daca vreau ajutor, ceea ce se intampla rar, ma duc la prieteni si le cer lor ajutorul. Stiu ca sunt mica si slaba, dar pot sa ma descurc de una singura.

Incepea sa ma enerveze.
- N-am spus ca nu te poti descurca singura,. Nu mai fi asa incapatanata ca nu vei rezolva nimic. Am inteles ca nu vrei sa te ajut, dar sa stii ca de multe ori e bine sa accepti ajutorul celorlalti.

Chiar aveam de gand sa ii spun cum stau lucrurile. Parea ca nu pricepuse ce ii spusesem.
-Se pare ca nu ai inteles ideea.
Am facut o pauza de cateva secunde, apoi am continuat:
-Ma lasi sa ma duc acasa?

Bun. Mika se suparase pe mine ceea ce nu prea mi-a convenit.
-De ce vrei sa pleci? Chiar asa de tare te-am suparat?
Nu aveam de agnd sa o las sa plece. NU avea motiv sa fie suparata pe mine dintr-o asemenea chestie. Mi se parea un motiv banal.

-Ti-am spus ca am niste treaba.
Da, sigur. Singurul lucru pe care trebuia sa il fac era sa spal vasele, care se puteau spala si mai tarziu. Dar daca lui Uruha i se parea ca el era cel mai bun ca sa ma ajute (iar eu nici nu ceream ajutor), preferam sa spal vasele.

-Aha... sa inteleg ca pana acum nu ai avut treaba, i-am zis ridicand o spranceana. Uite. Stiu ca vrei sa scapi de mine pentru ca te-am suparat sau ceva, dar daca intr-adevar ai fi avrut treaba nu cred ca ai fi trcut pe la mine.
M-am gandit sa o las sa plece daca asa vroia. Nu vroiam sa credea ca aveam sa o violez sau ceva pentru ca nu o lasam sa plece.
-Daca vrei poti pleca, i-am zis si m-am dat din usa.

M-am incruntat la el, apoi am deschis usa si am iesit in hol. Uruha la inceput mi se paruse de treaba, dar acum parea foarte ingamfat si nu-mi placeau persoanele astea. M-am incaltat rapid si am iesit pe usa, fara sa il mai salut. Eram foarte nervoasa. Chiar nu pricepea ce ma deranjase si fusesem destul de clara. Increzutul...

S-a uitat urat la mine, a deschis usa, s-a incaltat si a plecat. Am ramas mirat, dar nu mai aveam ce face. I-am lasat o impresie proasta si aveam impresia ca ma va uri pentru totdeauna din cauza asta. Am oftat lung si am mers in sufragerie pentru a face curat. Era mai rau decat intr-o groapa de gunoi. Bine... nici chiar asa, dar nu era nici departe. Nici nu m-am apuct bine sa strang pentru ca m-am asezat pe canapea. Ma simteam intr-adevar prost pentru ca am suparat-o pe Mika. Nu parea genul care iarta usor asa ca trebuia sa ma ganesc la o solutie.